RALIUL SE DECLINĂ ÎN GERMANĂ

Am văzut ce dezastru a produs în rândul participanţilor programarea etapei braşovene în noiembrie. Chiar şi celor din frunte. Aşa că, trăgând concluziile, organizatorii au “împins-o” mai spre mijlocul toamnei, într-un octombrie darnic în zile de toată splendoarea.

De data aceasta, deşi tot ultimul, raliul nu mai însemna nimic în disputarea titlului absolut. Virtual, el se afla în posesia destul de proaspăt formatului echipaj alcătuit din Dorin Toma şi eterna noastră cunoştinţă, Dacian Banca.
Braşovenii şi adevăraţii pasionaţi ai acestui sport ştiu probabil cine este “Dodo” Toma. Dar atunci, cu siguranţă nu erau mulţi care-l cunoşteau. Sau auziseră de el. Ei bine, Toma, braşovean de origine, fost campion de karting la vârste ceva mai juvenile, alesese cu puţini ani înainte să rămână în Germania, la bunici. De unde, firesc, s-a întors ca mulţi alţi români după evenimentele din ’89. A încercat o scurtă cochetare cu raliul, după care a dat o fugă de unde venise întorcându-se cu un Opel Kadett de grupa A. Cu care a făcut un sezon întreg, cel din 1991, avându-l în dreapta pe Marius Runcan. Iar graţie şi eforturilor celor doi, echipa sub drapelul căreia alergau, Dacia Service Rally Piteşti, a devenit campioană naţională. Pe scurt, cam aşa putea fi schiţat Dorin Toma la ora aceea. Al celui de-al doilea său sezon complet în campionatul de raliuri, când a şi devenit numărul unu! Cu titlul deja în buzunar, n-avea de ce să mai forţeze.

Lupta pentru victorie s-a dat între Ludovic Balint, văduvit de prezenţa lui Zărnescu, retras de la finalul sezonului trecut, şi necunoscutul Heinz Göllner. Zis şi “sasul”. De ce, este lesne de înţeles. O spune numele său, cu rezonanţă ce nu lasă loc niciunui dubiu. Heinz era tot braşovean, dar stabilit în Germania. De unde visa, ca oricare, să facă raliuri în ţara natală. Astfel că la începutul anului 1992 a “debarcat” cu un VW Golf GTi, excelent preparat la “mama lui”. Cu care s-a aliniat la startul raliurilor din campionat. În care a făcut o figură mai mult decât remarcabilă, cochetând adesea cu locurile fruntaşe deşi avea alături un navigator no name. Pe atunci! La fel ca şi Balint, acesta acompaniat însă de o făptură încântătoare. O femeie, natürlich! Dar tot debutantă. Un cuplu care începuse să “se sudeze” în întrecerile sportive.

La Braşov, la el acasă, Loţi a făcut o cursă de toată splendoarea. Câştigând şi bani frumoşi fiindcă erau prezenţi sponsori cu dare de mână, ce premiau consistent victoriile pe probele speciale. Cu toată această motivaţie suplimentară, alăturată celorlalte de natură sentimentală, marele Balint a trebuit să se încline în faţa lui Göllner. Dacia 1325 nu a putut să se impună în disputa cu modelul german. În plus, “sasul” dovedea că are potenţial.
De remarcat un alt aspect, rămas unic şi el: podiumul clasamentului general era ocupat numai de piloţi originari din

Braşov!
Că era extrem de dotat pentru competiţiile auto, Heinz o va dovedi din nou. Şi nu numai aici, la Braşov! Dar cum pe noi ne interesează doar etapa de sub Tâmpa, să notăm că în ediţia următoare a acesteia, Göllner a recidivat. Şi nu oricum, ci într-o luptă cu mulţi eroi. Unul, Balint desigur, s-a predat înainte de final datorită mezaventurii cu acel bolovan apărut din senin pe “Pietrele lui Solomon”. O probă vehement criticată datorită deprecierii accentuate a drumului. În schimb, colegii săi de la “Dacia”, Ştefan Vasile şi Constantin Aur, fac adevărate minuni reuşind ocuparea celorlalte locuri ale podiumului. Ajutaţi într-o oarecare măsură şi de prestaţiile prudente ale unor pretendenţi la titlul de campion absolut: Dodo Toma, deţinătorul acestuia, şi un alt braşovean, revenit tot din Germania. Este vorba de viitorul multiplu campion, Günther Graef. Dacă de numele de familie vi se pare că aţi mai auzit, nu vă înşelaţi. Este fiul faimosului pilot al anilor 70, campion şi el la timpul său, regretatul Horst Graef. Aşadar, o veritabilă dinastie. Non-combatul de atunci al celor doi avea să-i coste greu în acel halucinant final de sezon. Dar asta este o altă poveste.

Acum să mai întoarcem o filă a calendarului planetar. Să schimbăm anul. Însă, surpriză, nu-l putem schimba şi pe învingătorul cursei de la poalele Tâmpei! Göllner îşi continua impasibil numărătoarea victoriilor. Ajunsese la trei succese consecutive! Doar Loţi o mai făcuse. Din nefericire, el nu mai era printre noi. Trecuse Styx-ul cu mai puţin de două luni înainte de data disputării raliului atât de iubit! Care acum marca o schimbare, revenind la cinstea ce i se cuvenea şi care-l făcuse celebru: aceea de deschizător al sezonului. Şi se reîntâlnise cu zăpada. Numai că, de data aceasta, raliul a fost “cu cântec”. Iar victoria “sasului” a fost mult discutată. La propriu şi la figurat, după cum spune presa vremii.

Ce s-a întâmplat? Faptul major care a declanşat întreaga polemică s-a petrecut la neutralizarea de la Muntele Roşu. Unde se organizase un parc închis în care, sub iminenţa punerii în afara cursei, nu aveai voie să te atingi de maşină. Dar ce să faci dacă ai probleme tehnice care-ţi pun în pericol continuarea întrecerii? Göllner se confrunta cu aşa ceva. Avea o defecţiune la direcţie. Şi atunci, a riscat. S-a apucat de lucru. “Surprinzător, spune Banca, nu era singurul care o făcea”. Puţin mai încolo un alt pilot căuta să-şi revitalizeze un Renault 5GT cumpărat de ocazie. Unde mai puneţi că acesta din urmă era la prima sa întrecere de raliuri! Era însă de mult timp o celebritate în lumea motorsportului autohton. E vorba de Constantin Rusu, cel mai mare kartist al României din toate timpurile! “Puiuţu” nu a rezistat tentaţiei, alimentată de faptul că se ocupa şi de întreţinerea maşinilor “germanilor” de care am tot vorbit până acum. Pentru aventura în lumea competiţiilor rutiere, Rusu îşi asigurase serviciile unui navigator renumit, Florin Hangu. Şi el.tot din perimetrul braşovean.

Nu putem reveni la “cântec”, sau mai exact la finalul său , fără a spune că Puiu a uimit, terminând pe locul trei la grupa sa! Un rezultat fabulos, pe care doar cei foarte dotaţi îl pot reuşi la prima evoluţie. Iar dacă Rusu a fost clasat, vă imaginaţi că acealşi lucru i
s-a întâmplat şi lui Heinz. Deşi, conform regulamentului, astfel de acţiuni prohibite se pedepsesc imediat cu excluderea.
Presa vremii, unică pe atunci, e destul de ambiguă vorbind doar de 2’30’’ penalizare în contul lui de Göllner. Fără a spune dacă i-au fost anulate sau din contră. Nu s-a spus mai mult probabil pentru a nu deranja. Fiindcă în realitate, lucrul cel mai grav a fost cel relatat. Dar nu numai presa a fost evazivă, ci şi Federaţia. Care pentru a dezamorsa ameninţările cu retragerea ale sponsorului raliului, acelaşi şi pentru Heinz, nu a mai ţinut festivitatea de premiere pentru…clasamentul general. La momentul acela, cei prezenţi nu au ştiut cine a câştigat cursa! Abia după două săptămâni, la Bucureşti, la “masa verde” spun trăitorii frustraţi ai acelui moment, a fost declarat învingătorul. Dacian Banca, pe care dacă-l trezeşti brusc din somn şi-l întrebi de indiferent ce raliu la care a luat parte, ţi-l povesteşte în detaliu, este şi acum marcat de acea întâmplare ce pare incredibilă, încât îl indispune să o readucă în discuţie. Din păcate nu a fost singura sincopă din istoria sportului nostru. Chiar şi peste timp, lui “Dodo” Toma îi este greu să accepte că nu el este învingătorul! Cum susţine că a fost în realitate. O frustrare ce avea să-i coste titlul de campioni absoluţi, zice clujeanul.
Oricum, pentru Heinz Göllner acesta rămâne raliul său de suflet pentru că, zice acesta, “braşovean fiind, am iubit cel mai mult acest raliu”. În care este mândru că nici până azi nu a reuşit nimeni să fie mai rapid ca el pe Poiană. O probă cu geometrie variabilă.

Toma şi Banca îşi vor lua o strălucitoare revanşa în anul imediat următor. De data aceasta într-un raliu “pe uscat”. O victorie cu atât mai preţioasă cu cât ea părea la un moment dat greu de anticipat. Luni, în săptămâna raliului, “Dodo” era încă în Germania, să-şi achiziţioneze un splendid Ford Escort Cosworth de grupa N, în configuraţia 4×4. În seara aceleiaşi zile a ajuns la Cluj, unde i s-a ataşat navigatorul alături de care a câştigat aproape douăzeci de titluri. Banca, desigur!

Marţi au avut zi plină la sponsor, care le-a decorat maşina în culorile sale. Abia joi au reuşit să treacă pe probe, încât la momentul startului erau într-atât de obosiţi că de-abia se mai “ţineau pe picioare”. Iar în cursă nu le-a fost deloc uşor. Heinz, vrând parcă să facă uitat deznodământul ediţiei trecute, a atacat dezlanţuit încă de la intrare. Şi mai avea un motiv, fusese înrolat în echipa celor de la Colibaşi. Dar nu pilota o Dacia. Era tot cu un produs “made in Germany”, ce-i adusese destule satisfacţii. Până la un moment, undeva pe la jumătatea întrecerii, se afla la conducerea ostilităţilor. După care vor începe problemele. O planetară rebelă îl constrânge la o vizită mai îndelungată la asistenţa tehnică. Unde beneficiază de eforturile minunate ale unor mecanici de excepţie, scăpând fără penalizare. Pentru scurt timp, fiindcă la a doua trecere pe Babarunca, Göllner şi Sorin Itu, navigatorul său, vor comite o gravă greşeală, intrând în avans în controlul orar! Şi nu “la mustaţă”, ci cu 10 minute!! Care-i scot definitiv din cărţile pentru victorie. Şi chiar pentru podium. Cornel Tiţ, unul dintre highlander-ii raliurilor româneşti, cel care deţine recordul greu de egalat al numărului de ani trecuţi între primul şi ultimul titlu, “omul care ştie tot” în materie de navigaţie, după cum îl prezenta Hangu, este mai mult decât îngăduitor cu această tristă experienţă a celor doi. El ştie că atunci când eşti primul la start eşti expus greşelilor, fiindcă “n-ai repere”. Situaţia lui Göllner şi Itu, care erau primii pentru că purtau numărul unu.
În plus, la finalul cursei, a fost introdusă “o probă specială în etapă, într-un loc neobişnuit până atunci”, ce a provocat multă derută printre cei cu experienţă redusă.

Primii care au trecut linia de sosire au fost Toma şi Banca. De data aceasta învingători de fapt şi de drept. Ei au fost urmaţi de Grigorescu-Dumitriu şi Aur-Boboescu. O tripletă care mulţi ani va monopoliza podiumul. Va începe o nouă epocă dominată de cel care a zdrobit toate miturile şi a bătut toate recordurile: “Titi” Aur.
De aceea, pentru mulţi ani de acum, victoria lui Toma va fi ultima a unui braşovean în “raliul de casă”.